activitati recreative montessori

Importanța primilor 3 ani de viață în educația Montessori

De ce ne preocupă primii 3 ani de viață?

Maria Montessori a observat că experiențele primilor ani de viață ne definesc ca adulți, din perspectiva modului în care ne percepem pe noi înșine și ne raportăm la ceilalți și la lumea exterioară.

Mintea absorbantă

Tot fondatoarea pedagogiei Montessori susținea că, în primii trei ani de viață, copilul are o ”minte absorbantă” și învață prin intermediul simțurilor. De aceea copiii au nevoie să atingă, să simtă, să guste, miroase, să se miște și să experimenteze realitatea. Informația este stocată de creier automat, fără a depune efort.

Neuroștiința vine să susțină aceste observații; s-a demonstrat că până la vârsta de 3 ani creierul formează în jur de 700 de sinapse (conexiuni între neuroni, prin intermediul cărora se transmit informațiile) pe secundă. Practic, 85% din capacitatea creierului se formează în acest interval. De aceea devine extrem de important ceea ce acumulează creierul în acești primi ani, mai ales că informația este absorbită în special prin intermediul experienței, al emoțiilor trăite. În primii 2 ani de viață se formează și stilurile de atașament, în funcție de cum răspunde adultul la nevoile copilului.

În acești primi 3 ani de viață au loc schimbări majore în viața interioară și dezvoltarea copilului: de la separarea de mamă, prin actul nașterii, până la perceperea mediului exterior și dobândirea independenței prin mișcare, exprimarea prin cuvinte. Pe lângă transformările fiziologice, au loc și importante transformări psihologice.

Dezvoltarea personalității

La 8-9 luni copilul începe să realizeze că are impact asupra obiectelor din jurul său. Are nevoie de un spațiu securizant în care să se miște pentru a putea experimenta noile abilități dobândite, pentru a căpăta încredere. Tot acum începe să realizeze că nu are control asupra prezenței adulților din viața sa; dacă aceștia pleacă, nu știe că nu dispar definitiv. Pe măsură ce se dezvoltă, copilul învață și că obiectele și oamenii pot exista și atunci când nu sunt în raza sa vizuală.

O altă etapă de dezvoltare importante apare în jurul vârstei de 18 luni. Este vârsta lui ”Nu”, când copilul devine conștient de existența sa separată față de mamă și își dorește tot mai mult să facă lucruri singur. Această etapă durează până în jurul vârstei de 2 ani și jumătate – 3 ani. Este momentul în care devine și mai importantă aplicarea principiilor pedagogice Montessori, pentru a permite dezvoltarea independenței și încrederii în sine. Cu cât copilul se simte mai mult luat în considerare, respectat, cu cât conștientizează că are un cuvânt de spus în ceea ce îl privește, cu atât sunt șansele mai mari să devină un adult cu respect de sine, care respectă, la rândul său, pe alții, capabil să ia decizii și să funcționeze independent.

Astfel, educația Montessori în primii 3 ani de viață se concentrează pe dezvoltarea independenței, a mișcării coordonate și a comunicării verbale.

Ce aduce metoda Montessori în acești ani esențiali?

În urma observațiilor făcute de Maria Montessori în privința dezvoltării copiilor, a stabilit câteva repere importante care să ajute dezvoltarea copiilor între 0 și 3 ani, perioada când absorb informații și experiențe nefiltrat și le integrează complet în ființa lor. Aceste repere le integrăm și noi în Grădinița Tesori, astfel încât cei mici să își desăvârșească potențialul înnăscut.

Mediul și libertatea de mișcare

”Cuibul”

Încă din primele clipe de viață, mediul în care se regăsește și manifestă bebelușul are impact asupra dezvoltării. Sunt trei principii de bază în amenajarea spațiului: să fie securizant (sigur din punct de vedere fizic, dar și liniștitor), simplu și plăcut vizual pentru copil. Între aceste repere, spațiul trebuie să asigure libertate de mișcare și stimuli corespunzători pentru tendințele înnăscute ale copiilor la acea vârstă.

Culorile deschise, în nuanțe calde, luminoase, blânde induc o stare de calm, de liniște. Cu cât sunt mai aproape de culorile naturale, cu atât, intuitiv, copilul se va simți mai mult ”în mediul său”. Rafturile joase cu puțin obiecte pe ele îi vor permite să observe, să fie curios, să își dezvolte atenția. În timp își va dori să exploreze mai mult, să atingă, să descopere. Faptul că obiectele de interes îi sunt accesibile îi vor oferi încredere și vor încuraja dorința de învățare.

Independență prin mișcare

Pe măsură ce copilul dobândește abilități motorii tot mai avansate, este esențial să i se permită să se miște în voie. De aceea, în pedagogia Montessori nu sunt încurajate dispozitivele ”ajutătoare”: leagăne, premergătoare etc. Scopul este să i se ofere copilului posibilitatea de a reuși prin propriile forțe să se deplaseze, să descopere de ce este în stare.

Pentru bebeluși, un mediu ideal poate reprezenta o pătură moale așezată pe podea, pe care poate petrece majoritatea timpului când este treaz; pe ea stă pe burtică și observă împrejurimile, explorează cât de departe poate ajunge prin propriile puteri. Pe măsură ce copilul învață să meargă și devine capabil să se deplaseze singur, are nevoie de un spațiu sigur în care se poate mișca fără restricții, fără să audă ”Nu”, ”Nu e voie”, ”Stai aici” sau ”Vino înapoi”. 

Astfel dobândește, treptat, încredere și autonomie, în timp ce se simte în siguranță. 

Activități Stimulatoare

Maria Montessori spunea că ”Jocul este munca unui copil”. Așa cum și neuroștiința a demonstrat, prin jocul lor și cu ajutorul simțurilor, copiii până în 3 ani acumulează informații prețioase care formează acele conexiuni neuronale ce îi vor defini ca adulți.

Dobândirea respectului de sine, a încrederii și capacității de concentrare este, în viziunea Montessori, rezultatul reușitei unor acțiuni simple în contextul unei comunități. Copiii până în 3 ani (dar și mai mari) obțin aceste reușite prin repetarea unor activități care au fost împărțite în pași simpli, dar și prin conectarea la viața reală.

În pedagogia Montessori, cei foarte mici experimentează de timpuriu apartenența la un grup prin activități de grup precum cântatul, dansul sau povestitul. Astfel descoperă că se pot manifesta într-un mod liber, dar și sigur pentru ei și pentru ceilalți.

Viața practică este dezvăluită încă de pe acum, tot cu scopul de a construi încredere și spirit de independență. Copiii învață să își prepare singuri mâncarea folosind obiecte reale și sigure, în același timp. Joaca afară îi ajută să descopere mediul natural și îi învață cum să se raporteze la acesta, cu respect și curiozitate. Astfel învață să își poarte singuri de grijă și să manifeste grijă față de alții și de natură.

Cei mici sunt încurajați să experimenteze tot felul de activități care să îi dezvolte nu doar psihologic, ci și fizic. Săritul, alergatul, cățăratul sau târâtul dezvoltă toate grupurile musculare. Cu cât spațiul și natura activităților permit o mai mare libertate de mișcare, cu atât dezvoltarea este mai cuprinzătoare. În același timp, ordinea și disciplina sunt piloni de bază ai educației Montessori și se regăsesc inclusiv în mediul și jocul din primii ani de viață.

Toate aceste activități au loc structurat, în cicluri repetitive, pentru a stabili tipare ușor de asimilat și urmat. De exemplu, Maria Montessori a dezvoltat ”Lecția în 3 timpi” care presupune Asocierea/ Numirea, Recunoașterea și Amintirea, cu scopul de a dezvolta și îmbogăți limbajul oral.

Interacțiunea cu adulții

Experiențele cele mai pregnante, care le desenează copiilor modul în care vor de-a lungul vieții, vin din interacțiunea cu adulții care au grijă de ei: părinți, bunici, bone, educatori. Ceea ce le transmitem noi, ca adulți, despre cum sunt percepute și satisfăcute nevoile lor se întipărește profund în creierul în dezvoltare al copilului între 0 și 3 ani. Impactul emoțional pe care îl are adultul asupra copilului rămâne și determină comportamente ani mulți mai târziu.

De aceea, în pedagogia Montessori, un accent deosebit se pune pe observarea copilului. Cu alte cuvinte, considerăm că este datoria adultului, fie el părinte sau pedagog, să fie atent la nevoile pe care bebelușul sau copilul încearcă să le comunice, așa cum se pricepe la acea vârstă.

Tot neuroștiința a arătat că plânsul unui bebeluș nu este un moft, un tantrum; de fiecare dată este o manifestare a unei nevoi, fiziologice sau emoționale, pe care nu știe să o exprime altfel decât prin plâns.

Astfel, pedagogii Montessori știu să răspundă prompt, cu afecțiune și respect față de astfel de ”cereri” din partea celor mici. Faptul de a le răspunde nevoilor fizice și psihologice le întărește copiilor încrederea în adulți și credința că merită dragoste necondiționată. Această convingere îi va însoți de-a lungul vieții și le va da încredere și respect de sine.

Părinții, la rândul lor, sunt ghidați în a observa comportamentul bebelușilor și a înțelege nevoile pe care încearcă să le comunice. Adultul este, în viziunea Montessori, un ghid, un sprijin pentru ca cel mic să își poată atinge potențialul imens cu care se naște.

La vârsta de 3 ani, deja copilul are pusă fundația personalității sale. […] Eliberează potențialul natural al copilului și îl vei oferi lumea

Maria Montessori

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *