Autor: Elena Ștefăniu – profesor AMI 9-12 ani
De-a lungul întregii sale activități, Maria Montessori s-a raportat constant la realitate și la amprenta istoriei privind evoluția omului. Este bine cunoscut faptul că observarea copiilor în mediu este o componentă de bază a concepția ei despre misiunea pedagogiei de a sprijini dezvoltarea naturală. Formarea limbajului este unul dintre ”misterele” care trezesc uimire și curiozitate. Cu cât înțelegem mai bine mecanismele, cu atât putem asigura condițiile necesare pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor.
Să înțelegem limbajul
Misterul limbajului, în planuri diferite de evoluție ale copilului, reprezintă material de studiu pentru descifrarea ființei umane.
Limba este expresia acordului între oamenii aceluiași grup: ei nu pot fi înțeleși decât de cei care au stabilit reprezentarea unor idei prin anumite sunete. Alte grupuri au alte sunete care reprezintă aceleași idei și aceleași lucruri; limbajul devine astfel un zid care poate separa un grup de altul sau care poate uni membrii aceluiași grup. Este ustensila unui gând comun și se complică pe măsură ce gândul omului devine mai complex.
Sunetele, de care se servește pentru a construi cuvintele, sunt puține, însă ele se pot uni în maniere infinite pentru a forma cuvintele, iar aceste cuvinte se pot combina în variate moduri pentru a crea o frază. Limbajul capătă nu doar mister, ci și farmecul jocului invizibil, al freamătului de gând.
Pentru copil, limbajul este natural, o creație spontană. Este interesant de observat până în ce moment al dezvoltării ființei el urmează legi definite, pentru a atinge paliere lingvistice bine determinate. Acest proces începe în subconștient, unde se dezvoltă și se fixează pentru totdeauna.
Alfabetul în pedagogia Montessori
Literele, limbajul grafic în viziunea Mariei Montessori, pot fi abordate când copilul este pregătit. De aceea, prin observarea copilului de către adultul din mediu, acesta poate fi asemeni unui fascicul luminos, care va însoți și încuraja curiozitatea și voința celui mic în explorarea semnelor, a scrierii spontane.
Pentru a facilita scrierea traseului grafic, pedagogul italian a promovat importanța simțului tactil prin mișcarea degetelor pe literele de glaspapir, fără scrierea propriu-zisă. Pe lângă această mișcare de reproducere a formei literei, copilul exersează mecanismul musculaturii mâinii, care va ține instrumentul de scris. Este un mecanism unic – educația musculară, care se instalează în memoria motrice a mâinii și pregătește scrierea.
Copilul care privește, recunoaște și atinge literele în vederea scrierii se pregătește simultan pentru lectură și scriere. Astfel că unii copii învață mai întâi să citească, alții să scrie, în funcție de individualitatea lor.
Ce spune limbajul despre copii
Limbajul, asemenea desenului, ca mijloc de expresie a sinelui transmite ideile și emoțiile copilului. El învață că prin limbaj, fie scris sau verbal, își poate exprima opiniile despre bine și rău, despre adevăr și minciună, poate agrava sau poate atenua un conflict, poate discuta despre morală sau coduri etice.
Copilul învață, astfel, că utilizarea limbajului este o mare responsabilitate, cu o componentă morală semnificativă: cuvintele pot afecta sau îl pot alina pe celălalt.
