Învățarea senzorială în educația Montessori

De câte ori se vorbește despre metoda Montessori, sunt pomenite ”materialele senzoriale”. Pentru mulți poate suna pretențios sau ilogic; până la urmă, orice material de lucru are o latură senzorială: poate fi văzut, atins și auzit în anumite cazuri (lovirea a două piese între ele, închiderea unui capac etc.). Așadar, despre ce este vorba, totuși, în învățarea senzorială din pedagogia Montessori?

Simțurile ca mod de dezvoltare a intelectului

Suntem obișnuiți să ne raportăm la simțuri ca la acele instrumente sau abilități ce ne permite să percepem lumea, să navigăm prin ea și să supraviețuim (de fapt acesta este scopul pentru care au fost creați receptorii senzoriali). Ceea ce este, probabil, mai puțin evident este faptul că prin intermediul percepțiilor senzoriale contribuim și la dezvoltarea capacității de a percepe și ne raporta la lume, începând cu însăși dezvoltarea anatomică a creierului.

Stimularea senzorială este foarte importantă încă din primele clipe ale vieții unui copil; impactul stimulării simțurilor a fost evidențiat chiar și în timpul vieții intrauterine, când fetusul reacționează la sunete sau lumină puternică.

O dată veniți pe lume, bebelușii intră într-un proces accelerat de dezvoltare neuronală. Se pare că încă din primele zile de viață creierul bebelușilor are, deja, un set de peste 100 de miliarde de neuroni, care se conectează, în fiecare secundă, în câte 2-3 milioane de sinapse. Aceste legături între neuroni sunt modul în care creierul începe să învețe aspectele esențiale despre mediul înconjurător, relațiile cu ființele din jur, propriul corp. Primele interacțiuni ale unui bebeluș sunt experențiale; informațiile acumulate sunt date de receptorii senzoriali. Practic, acele 2-3 milioane de sinapse din fiecare secundă fac conexiuni între ce vede, aude, atinge și mișcă bebelușul și senzațiile pe care i le declanșează chiar dacă, deocamdată, inconștient: bucurie, plăcere, siguranță, curiozitate, teamă, disconfort etc.

Pentru că mintea absorbantă a sugarului acumulează o cantitate enormă de informație, din rațiuni de economisire a energiei, creierul stochează, prin conexiunile formate, doar ce consideră relevant. O conexiune poate fi considerată relevantă dacă este legată de instinctul de supraviețuire, a fost suficient de puternică sau repetată de suficient de multe ori. De aceea, cu cât anumite conexiuni neuronale sunt folosite mai des, cu atât cresc șansele să fie păstrate pe termen lung. Cele nefolosite sunt șterse din memorie.

Sunt studii care au arătat că învățarea de experiențe noi au avut ca efect, la nou-născuți și copii, un creier mult mai activ față de cel al copiilor care nu au crescut într-un mediu cu suficientă stimulare senzorială.

Avantajul creării și întăririi de foarte timpuriu a sinapselor pe baza receptorilor senzoriali (din ochi, urechi, nas, gură și piele) este că acestea creează baza unor conexiuni ce vor permite îndeplinirea unor sarcini din ce în ce mai complexe, motorii și cognitive deopotrivă. Practic, cu cât sunt dezvoltate mai mult și mai devreme, cu atât copiii vor fi mai capabili de gândire abstractă, bună coordonare și relaționare cu mediul și cu semenii lor.

Simțul cel mai dezvoltat la copiii mici este simțul tactil; este și motivul pentru care multe materiale Montessori pentru 0-3 ani, dar și 3-6 ani au o componentă importantă de învățare cu ajutorul pipăitului. Se consideră că în jur de 4-5 ani copiii sunt cel mai mult predispuși la învățarea cu ajutorul simțurilor, deoarece atunci sunt cel mai curioși să descopere obiectele din jurul lor, cu diferitele lor însușiri. După cinci ani, învățarea senzorială preia rolul de a-i pregăti pentru o învățare mai abstractă, cum ar fi scrisul, cititul și operațiunile matematice.

Cu ajutorul stimulării simțurilor, copiii mici beneficiază de o dezvoltare pe mai multe paliere:

În primul rând, o dezvoltare motorie: mișcarea pentru a atinge și manipula obiecte care sunt atractive vizual și plăcute la atingere le întărește musculatura scheletică și capacitatea de coordonare psiho-somatică.

Dezvoltarea cognitivă are loc prin asocierea senzațiilor cu experiențele trăite, ajutând la înțelegerea mediului, a relațiilor cu adulții sau obiectele din jur. Bebelușul învață cum să reacționeze la mediu datorită informațiilor dobândite cu ajutorul simțurilor.  Pe măsură ce formează tot mai mult astfel de conexiuni, copiii învață să observe, devin conștienți de relația între obiecte, dimensiunile lor, învață să fie atenți la detalii și dobândesc logică.

Chiar și dezvoltarea limbajului este condiționat de o stimulare adecvată a simțurilor. Auzul sunetelor și asocierea vizuală între obiecte și anumite cuvinte îi dezvoltă abilitățile lingvistice.

Nu în ultimul rând, învățarea senzorială contribuie și la dezvoltarea emoțională a copiilor. Aceștia descoperă o întreagă gamă de emoții datorită experiențelor trăite cu ajutorul simțurilor. Cu cât senzațiile sunt mai plăcute, cu atât copilul resimte afecțiune, se simte în siguranță și dezvoltă încredere în sine, independență și abilitatea de a socializa.

Învățarea senzorială în mediul Montessori

Am văzut cât de importantă este stimularea senzorială, cu intenție și scop bine definit, în dezvoltarea copiilor încă de foarte timpuriu. Este una dintre observațiile cele mai revelatoare ale Mariei Montessori în lucrul ei cu sute de copii, atât cu dificultăți de învățare, cât și cu capacități cognitive depline, din medii și culturi diverse. Concluzia sa a fost că, apelând la stimularea simțurilor, toți copiii pot depăși majoritatea barierelor de învățare, indiferent de natură și pot dezvolta abilități practice și sociale avansate, care le vor fi de mare ajutor pe tot parcursul vieții.

De aceea, într-un mediu pregătit Montessori, există o arie dedicată învățării senzoriale. În această zonă, există materiale speciale care apelează la simțuri distincte pentru a nu copleși creierul în formare al copiilor. Deși, la o primă vedere, materialele par doar niște obiecte colorate sau cu diverse forme, texturi, mirosuri sau caracteristici sonore, ele sunt gândite să dezvolte, în profunzime, capacități cognitive variate. Stimulii senzoriali sunt organizați pe șase categorii: culoare, formă, mărime, pipăit, gust & miros și auz.

Învățarea cu ajutorul culorilor

Materialele care pun accent pe caracteristici cromatice și folosesc culoarea ca și condiție sau variabilă în mânuirea lor (potrivirea după aceeași culoare sau nuanță ori pe categorii de culori, repetarea unui anumit tipar de culoare etc.) îi ajută pe copiii să învețe să facă asocieri după asemănări și diferențe de culoare, să distingă diferite nuanțe. Este și o modalitate de a stimula un simț al ordinii, precum și simțul estetic.

Învățarea cu ajutorul formei

Cu ajutorul acestor materiale copiii învață distincția între diferite forme și se pregătesc și pentru a înțelege, mai târziu, conceptele de geometrie. Obiectele sunt construite astfel încât să obișnuiască pe cei mici și cu forme mai abstracte, pornind de la cele foarte simple. Este o pregătire prealabilă pentru scris. 

Învățarea cu ajutorul mărimii

Materialele de diferite mărimi și greutăți îi ajută pe copii să facă diferența între obiecte pe baza acestor caracteristici. Pentru adulți pare o abilitate ”de la sine înțeleasă”, însă ea trebuie învățată, căci nu ne naștem cu această capacitate de distincție. Astfel de lecții pregătesc, totodată, pe copii pentru viitoarele concepte matematice: numerale, numere compuse, proporții sau măsurarea cantităților. Cu cât experiențele practice  sunt mai puternice și bine fixate, cu atât conceptele abstracte asociate vor fi mai ușor de înțeles și însușit. De asemenea, direcția de lucru cu materialul de la stânga spre dreapta îi pregătește pe copii, încă de foarte timpuriu, pentru citit.

Lucrul cu materialele de diferite forme și mărimi stimulează și abilitățile de coordonare, concentrare, precum și simțul ordinii.

Învățarea prin pipăit

Cei mici au la dispoziție materiale cu diferite texturi, care îi învață să facă distincția între aspru, fin, moale, dur, temperaturi diferite, dar și compoziții variate: textil, lemn, piatră, metal etc. O dată experimentate aceste noțiuni, copiii se vor acomoda mai ușor la orice mediu, pe care îl vor înțelege și cerceta prin prisma obiectelor din care este alcătuit, pe care vor ști să le asocieze cu diferite senzații.

Învățarea prin gust și miros

Sticlele cu diferite mirodenii și arome îi ajută pe copii să identifice o varietate întreagă de mirosuri și gusturi. Astfel vor fi mai conștienți de mediul lor, dar vor avea și o paletă mai largă de percepții cu ajutorul acestor simțuri. Gândiți-vă doar la combinațiile culinare complexe pe care vor fi capabili să le facă, având simțurile deja educate; chiar și noi, ca adulți, încă ne educăm simțul olfactiv și papilele gustative când învățăm să distingem și să asociem diferite gusturi la degustări sau cursuri speciale. De multe ori descoperim arome noi, pe care nu am știut să le identificăm, alteori retrăim emoții plăcute din trecut declanșate de un miros sau gust familiar.

” Copilul se străduiește să asimileze mediul său, iar din acest efort rezultă unitatea de sine stătătoare a personalității sale.”

Dr. Maria Montessori, Secretul copilăriei

Învățarea prin auz

Cutiile sonore sunt un material amuzant pentru copii, dar cu beneficii dincolo de simpla distracție. Îi ajută să distingă diferențele de sunete și intensități, astfel încât își formează ”urechea” și pentru noțiunile muzicale de mai târziu, dar și pentru înțelegerea mediului cu ajutorul sunetelor pe care le percep. În lumea aglomerată în care trăim, sunetele ocupă un spațiu important în creierul nostru: de multe ori sunt copleșitoare, motiv pentru care nu le mai percep conștient. Totuși, cu cât suntem mai antrenați să facem distincția între ele, cu atât această informație ne poate fi mai utilă: există vreun pericol în apropiere? Este ceva plăcut, care merită atenția mea? Există vreun element de noutate sau de interes?

Deși pare o simplă joacă la prima vedere, lucrul cu materialele senzoriale este special gândit să pregătească neuronii din creierul copiilor pentru sarcini mai complexe. Totodată, copiii aflați în faza de dezvoltare senzorială, se bucură intens de experiența lucrului cu astfel de materiale; această plăcere a lucrului și a descoperirii le întărește stima de sine, încrederea în abilitățile lor, independența, plăcerea de a învăța și capacitatea de a se auto-motiva.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *