Dezvoltarea abilităților de lider încă de la grădiniță

Când vine vorba de lideri, multor adulți, mai ales din mediul business, gândul le zboară la Simon Sinek și a sa carte ”Liderii mănâncă ultimii”. Pentru cine nu este familiarizat cu acest autor, trebuie știut că Simon Sinek a adus și popularizat o nouă viziune asupra leadershipului, una bazată pe empatie, respect, bun simț – întrucâtva opusă accepțiunii clasice, anume că liderii sunt cei care dețin o poziție de putere și acționează după un model dictatorial.

Am menționat mediul business și pe Simon Sinek pentru că ideea de lider este cel mai des studiată și dezbătută în contextul mediului economic. Totuși, liderii nu sunt neapărat ”directori”, ”manageri”, ”șefi”. Un lider în adevărata accepțiune a cuvântului se distinge prin abilitățile sale, prin forța de a inspira și motiva oamenii. De aceea putem vorbi de lideri în orice mediu, chiar și în mijlocul familiei. Pentru că un lider valoros are un impact puternic și pe termen lung asupra celorlalți,  este foarte important să dezvoltăm aceste abilități cât mai de timpuriu posibil. Iar metoda Montessori, prin principiile pe care le aplică, are exact acest efect fără ca Maria Montessori să își fi propus, în mod special, acest scop. Ea însăși un lider în educație, a creionat un model de pedagogie care se bazează pe valori-nucleu esențiale pentru o societate sănătoasă. Aceste valori sunt redescoperite și învățate de tot mai mulți în prezent, dintr-o nevoie de a ameliora calitatea vieții contemporane.

Înainte de a vedea cum dezvoltă pedagogia Montessori abilități de lider încă din anii de grădiniță, să înțelegem ce înseamnă, de fapt, a fi lider.

Liderul în secolul XXI

Definiția din DEX poziționează liderul ca și ”conducător al unui partid, organizații etc.” sau în context sportiv: o echipă pe poziție de conducere.

În accepțiunea anglo-saxonă, conform dicționarului Cambridge, liderul este o persoană care ”conduce un grup, o țară, o situație”, care are o poziție câștigătoare într-o competiție sau care gestionează oameni prin poziția sau abilitățile sale. O altă definiție vorbește de lider ca o persoană care ”ghidează”.

Întorcându-ne la Simon Sinek, care a adus în vizor o accepțiune ușor diferită a liderului, tot mai îmbrățișată de organizații, acesta spunea că ”rolul unui lider este să îi sprijine pe alții să atingă succesul în măsura cea mai mare de care sunt capabili.”

Așadar, dacă în viziunea ”clasică” rolul de lider este unul directiv, dat de o poziție de putere și care permite persoanei să dicteze, să dea indicații și ordine, iar capacitatea liderului se măsoară în proporția în care îi sunt îndeplinite instrucțiunile și în rezultatele aduse, dinamica societății actuale a început să ceară un alt model de lider. În prezent se vorbește tot mai mult de lideri (inclusiv informali) care ghidează, inspiră, motivează, potențează capacitatea echipei, atrage și păstrează oameni în jurul său.

Pentru aceasta, dincolo de abilitățile de bun profesionist, un lider al secolului XXI are nevoie de un set distinct de abilități sociale:

Empatie – pentru a înțelege nevoile celor din jur, astfel încât să poată acționa în consecință.

Respect – pe care să-l inspire, dar să-l și manifeste; este motivul pentru care alți oameni îl urmează pe lider și aplică indicațiile sale.

Altruism – este o condiție pentru a câștiga și menține încrederea celor din jur; instinctiv, oamenii au tendința să se ferească de cei pe care îi observă egoiști, concentrați pe propriile interese și obiective într-un context de echipă sau comunitate.

Auto-control și grație în condiții de stres – momentele când oamenii au cel mai mult nevoie de lideri buni sunt cele de tensiune și dificultate; stresul scoate la suprafață comportamente care pot agrava un context deja sensibil, astfel că valoarea unui lider constă în a-și controla propria tensiune și a gestiona astfel de momente cu calm și grație.

Bun comunicator – deși pare că oricine este capabil să comunice, atât timp cât a învățat un limbaj, comunicarea în adevăratul sens al cuvântului înseamnă mult mai mult: să înțelegi cu adevărat ceea ce vrea să transmită interlocutorul, dincolo de cuvinte și să fii capabil să te faci înțeles; în plus, pentru a motiva pe alții să urmeze direcțiile pe care le stabilește liderul, este nevoie să știe, în primul rând, ce îi motivează și ce îi demoralizează pe acei oameni. Doar astfel va ști cum să comunice mesajul pentru a obține un impact pozitiv.

Abilitatea de a învăța încontinuu – un bun lider nu este auto-suficient și nu consideră niciodată că știe totul sau că știe deja tot ce are nevoie; și oamenii, și tehnologia, și societatea sunt în permanentă schimbare. Un bun lider are abilitatea de a învăța lucruri noi, de a deprinde noi abilități, de a ține pasul cu dinamica domeniului său și nu numai.

Puterea exemplului – puține tipuri de personalitate reacționează pozitiv la abordări dictatoriale, în care le sunt impuse sarcini cu așteptarea de a fi îndeplinite ”pentru că așa a spus șeful”, mai ales dacă ”șeful” doar dă indicații. Deși pot funcționa în anumite contexte, unde e mai important să fie îndeplinite ordinele (în armată, de exemplu), în majoritatea mediilor efectul pe termen lung este demotivarea, lipsa inițiativei și părăsirea echipei. Un bun lider conduce prin puterea exemplului. Oamenii sunt sceptici în fața ipocriziei și nu vor respecta pe cei care ”una spun, alta fac”.

Să vedem, acum, în ce mod sunt cultivate aceste abilități în metoda Montessori.

Abilități de lider în pedagogia Montessori

Să începem cu empatia. Este o abilitate pe care se pune mult accent încă din primii ani. Copiii învață despre lumea din jurul lor și despre lumea lor interioară. Învață să-și recunoască și să-și exprime emoțiile, devenind, astfel, receptivi la trăirile celorlalți, capabili să înțeleagă și să se pună în locul lor. Astfel, comportamentul lor ține cont de impactul pe care îl are asupra tuturor ființelor din jur și, ca adulți, ajung să acționeze responsabil, cu considerație și compasiune pentru alte persoane, animale, plante și mediu în general.

Respectul este o valoare centrală a pedagogiei Montessori. Maria Montessori spunea despre copii că sunt ”ființe cărora le datorăm chiar mai mult respect decât adulților, datorită inocenței lor și potențialului pe care îl poartă pentru viitor.” Pedagogii Montessori sunt primii care arată respect copiilor, acționând după nevoia fiecăruia în parte, cerându-le permisiunea și părerea, invitându-i să facă o acțiune în loc de a le impune, dându-le posibilitatea de a alege, de a se exprima, de a învăța și lucra în propriul ritm, de a-și manifesta preferințele. Astfel, copiii învață acest comportament și în relație cu ceilalți, arătând, la rândul lor, respect atât pentru adulți, cât și pentru ceilalți colegi, dar și ființe (din regnul animal sau vegetal).

Altruismul este învățat de către copii prin invitația de a contribui la binele micro-comunității lor. De la cele mai banale activități practice – fac curat pentru ca toată lumea să se simtă bine în clasă – la proiecte școlare. Cei mai mari devin ghizi pentru cei mai mici și îi ajută să învețe sau să lucreze la proiecte. Implicarea în comunitățile mai mari este o activitate curentă: participă la acțiuni de ecologizare, înfrumusețare a unor spații comune, activități sociale, de ajutorare a celor dezavantajați, îngrijirea plantelor și animalelor și așa mai departe.

Auto-controlul și grația sunt abilități dezvoltate atât implicit, cât și explicit. Dacă ați observat vreodată copii în mediul Montessori, ați fost, poate, surprinși de liniștea și disciplina în care se lucrează. Această ambianță nu este impusă, obținută forțat prin severitate, ceartă, teama de pedeapsă – ci rezultă natural din capacitatea copiilor de a se auto-controla atunci când li se pun la dispoziție instrumentele: alegerea activităților pe care să se concentreze, atenția primită atunci când au nevoie sau solicită, autonomia de a se mișca în spațiul permis, metode învățate pentru a-și controla reacțiile atunci când îi copleșesc emoțiile. Există, în curriculum Montessori, și o arie dedicată ”grației și curtoaziei”, din care copiii deprind modalități de a vorbi și se comporta într-o manieră plăcută, politicoasă. Toate acestea devin instrumente prețioase în bagajul unui viitor lider.

Comunicarea de calitate rezultă din abilitățile mai sus menționate. Prin empatie și respect copiii devin atenți la nevoile celorlalți și știu să-și controleze propriile reacții astfel încât să nu afecteze pe cei din jur. Învață încă de mici să își recunoască și exprime emoțiile, ceea ce îi face receptivi la ale celorlalți. Pas cu pas, prin învățarea limbajului și a modului celui mai eficient de a transmite un mesaj, astfel încât să fie înțeles și interiorizat, devin comunicatori abili la vârstă adultă.

Învățarea continuă face parte din viziunea Montessori. Practic, această abilitate nu este dobândită, căci Maria Montessori o consideră înnăscută. Prin metoda dezvoltată de ea, copiilor li se dă doar ocazia și motivația să-și manifeste dorința naturală de a învăța, de a descoperi lucruri noi. O dată ce învățatul, chiar și într-un cadru formal, se face cu plăcere, copilul nu va renunța la acest obicei pe tot parcursul vieții sale. Accentul pe motivația intrinsecă (lucrul și învățatul de dragul activității, nu al rezultatului) asigură baza pentru a-și menține tot timpul vie curiozitatea și dorința către educarea continuă.

Puterea exemplului este modul în care pedagogii Montessori sunt lideri ai grupurilor de copii pe care îi ghidează. Ei nu se raportează la cei mici de pe o poziție de putere, ci din perspectiva unor ghizi care sunt acolo să îndrume, să ajute atunci când este necesar, să dea exemplu. Copiii învață ce au de făcut pentru că li se arată; deprind comportamente dezirabile pentru că le-au observat la adulții de referință – pedagogii. Capătă încredere în ceea ce li se spune pentru că este dublat de acțiune: pedagogii fac și ei, la rândul lor, ceea ce cer de la copii – vorbesc calm, au grijă de ceilalți, cer permisiune, încurajează, arată încredere în abilitățile copiilor, fac ordine și lucrează, la rândul lor. Copiii, încă din anii de grădiniță, învață și ei cum să îi ghideze pe colegii lor: cei mai mari îi ajută pe cei mai mici să lucreze cu materialele și să învețe ceea ce ei știu deja.

Ca și concluzie, venim cu un exemplu care vorbește de la sine. Compania Google este deseori dată ca exemplu pentru modelul de leadership pe care îl aplică, pentru cultura organizațională prin care angajații sunt valorizați și încurajați să se dezvolte și prin care atrag și mențin cei mai talentați oameni. Ceea ce poate puțini cunosc este că cei doi fondatori, Larry Page și Sergey Brin au primit o educație Montessori la grădiniță (Larry Page) și școala primară (Sergey Brin). O bună parte din principiile pe care le-au aplicat în compania fondată își au rădăcini în principiile Montessori pe care le-au deprins în copilărie.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *