gradinita tesori

Dimineți Tesori

Modul în care decurge dimineața dă tonul pentru întreaga zi. Acest fapt nu este valabil doar în cazul adulților, ci și pentru copii. Putem spune că starea de spirit de dimineață îi influențează pe cei mici în mai mare măsură, fiind guvernați de emoții mult mai puternic decât adulții, care au la îndemână ”instrumentele rațiunii” pentru a-și adapta comportamentul și starea. Așadar, o rutină pentru copii din primele momente ale zilei este nu doar bine-venită, ci și foarte necesară.

În pedagogia Montessori se acordă multă atenție modului în care copiii își petrec dimineața, atunci fiind și mai odihniți și receptivi.

Înainte de a povesti ce se întâmplă în diminețile Tesori, haideți să înțelegem de ce rutina (implicit cea de dimineață) este atât de importantă pentru copii.

Importanța rutinei

Specialiștii în psihologia copilului susțin că prezența rutinei, dincolo de a-i deprinde pe cei mici cu diferite obiceiuri dezirabile, le oferă beneficii emoționale importante: sentimentul de siguranță, stabilitate, apartenență. Poate ne-am aștepta ca un copil să fie mai degrabă încântat de diversitate, de a face mereu lucruri noi și s-ar plictisi de aceleași activități zilnice. Felul în care funcționează creierul mamiferelor arată, totuși, că rutina poate activa pozitiv motivații biologice înnăscute, declanșând secreția de dopamină, care ne face să ne simțim mulțumiți, încântați, bine.

mediul montessori
mediul montessori

Să vedem de ce. Nevoia de siguranță este întipărită adânc în structurile corticale primare, pe care oamenii le au în comun cu toate mamiferele. Înainte de a putea forma gânduri raționale, omul percepe lumea la nivel emoțional, instinctiv. Orice este necunoscut devine o amenințare. Chiar și când este vorba de o legumă nouă în farfurie. În fața unei situații nefamiliare, creierul eliberează cortizol – hormonul stresului; în funcție de cât de intens este percepută noutatea sau schimbarea ca o amenințare, și reacția este pe măsură, atât emoțional, cât și fizic. Cercetătorii au constatat că o amenințare la nevoia înnăscută de familiaritate activează aceleași zone din creier ca durerea fizică. Adultul este capabil să atenueze impactul prin filtrul rațiunii, însă copiii nu au dezvoltate aceleași instrumente cognitive. Pentru ei, reacția emoțională negativă în fața necunoscutului se va întipări și va reapărea pe tot parcursul vieții în situații care le amintesc de acea experiență timpurie.

Așadar, ce face rutina, mai ales de la începutul zilei? Aduce predictibilitate și familiaritate, reducând stresul emoțional cauzat de factorul ”necunoscut”. Copilul se simte în siguranță pentru că știe la ce să se aștepte și parcurge experiențe care îi sunt familiare.

Siguranța și Familiaritatea (Certainty și Relatedness) sunt două ”butoane genetice” din cele 5 ale modelului SCARF enunțat de cercetătorul David Rock în 2008. Deși enunțat cu scopul de a sprijini performanța managerială și a dezvolta abilitățile de leadership, teoria modelului explică bine reacții și comportamente pe care oamenii (și celelalte mamifere) le au în viața de zi cu zi, indiferent de vârstă. Conform acestui model, răspunsul oamenilor (și al tuturor mamiferelor, de fapt) la interacțiunea cu semenii este condiționat de un set de sensibilități emoționale cu care ne naștem: Status (Statutul), Certainty (Siguranța), Autonomy (Autonomia), Relatedness (Familiaritatea) și Fairness (Corectitudinea). Potrivit neuroștiinței, dacă aceste sensibilități sunt activate pozitiv, corpul secretă dopamină și ne simțim bine, ceea ce duce și la un comportament pozitiv și apropiere față de ceilalți. Invers, o activare negativă (de exemplu amenințare percepută, nefamiliaritate, grad ridicat de incertitudine, restricționarea autonomiei, perceperea lipsei de respect etc.), produce declanșarea cortizolului și a adrenalinei, ceea ce inhibă motivația și duce la comportamente fie defensive, fie agresive (copilul ”se închide în el” sau, din contră, ridică vocea, trântește etc.).

Am făcut o scurtă divagație despre ce se întâmplă ”în spatele cortinei” pentru a înțelege mai bine importanța activităților cu care copiii își încep ziua (și nu doar copiii, ci și noi, adulții).

Dimineața la grădinița Tesori

Să vă povestim cum decurg diminețile la grădinița Tesori, în spiritul pedagogiei Montessori și al creării unui mediu de siguranță și familiaritate pentru preșcolari.

Copiii sosesc între ora 8 și ora 9. După ce își iau la revedere de la părinți sau bunici, rămân în zona dedicată pentru schimbatul hainelor. Este locul unde micuții exersează îmbrăcatul și dezbrăcatul, la fel și încălțatul și descălțatul singuri, prin forțe proprii. Pedagogii care îi întâmpină le stau alături și le oferă suport doar dacă le este cerut. Desigur, adulții care îi observă le pot oferi ajutor și dacă cei mici nu îl cer în mod special, în cazul în care observă că nu se descurcă singur sau sunt într-o situație potențial riscantă pentru ei (hainele sunt ude sau nu și-a pus toate hainele). De fiecare dată, însă, adultul cere copilului permisiunea de a interveni după ce explică ceea ce a observat. Astfel, de la primii pași în grădiniță, copiii capătă încredere în propriile forțe, se simt respectați și învață să se descurce singuri, inclusiv să ceară ajutor atunci când simt nevoia.

Următorul pas este spălatul pe mâini, pentru ca apoi să meargă la micul dejun unde tot singuri își servesc mâncarea pusă la dispoziție, cu suportul unui adult doar atunci când este solicitat. Este momentul primei socializări între copii. Apoi, fiecare în propriul ritm, merge spre sala de curs. Modul în care este gândită rutina de dimineață se pliază, desigur, pe principiile pedagogiei Montessori.

Concentrare neîntreruptă

Pentru copiii de grădiniță, universul dimineților Montessori se întinde de-a lungul a 2 ore și jumătate neîntrerupte de pauză. De ce o perioadă atât de lungă fără pauză, dacă până și pentru școlarii mai răbdători ”ora” durează doar 50 de minute? Pentru că, așa cum a observat Maria Montessori în cercetarea sa, copilul are nevoie să se concentreze pe activitatea care îl captivează, fără să fie întrerupt. A i se permite să facă ce îi place sau îl interesează atât timp cât are nevoie să ducă ceva la bun sfârșit îi întărește sentimentul de siguranță, dar și stima de sine (prin finalizarea acțiunii pe care a ales-o ).

Astfel, și la grădinița Tesori, le dăm copiilor libertatea de a se concentra pe activitățile care le aduc satisfacție. Desigur, aceste activități nu sunt aleatorii, ci educative, cu scop, facilitate de mediul pregătit. Copiii își manifestă preferința și aleg dintre zonele de lucru deja pregătite.

 

Autonomie și exersarea voinței

Ce este diferit în pedagogia Montessori este faptul că le oferim copiilor posibilitatea de a alege ce vor să facă și de a se mișca în propriul ritm.  

Îndată ce copiii ajung și își lasă hainele în spațiul dedicat sunt, deja, autonomi. Pedagogii îi întâmpină și ghidează, dar copiii sunt cei care aleg ce vor face. Ei decid dacă vor să ia micul dejun și ce anume să mănânce. La fel sunt pregătite și diferite zone de lucru cu materiale specifice pentru exersarea matematicii, învățarea limbajului sau descoperirea vieții practice. Copiii vizitează toate ariile care i-au fost predate, pentru a se decide cu ce materiale vor să lucreze. Dintre materialele disponibile pe raft, lucrează cu cele care i-au fost deja prezentate de pedagog. Dacă își doresc un material care e deja la alt copil, așteaptă cu răbdare să fie disponibil, observând, eventual, cum lucrează colegul sau colega.

Având aceste opțiuni la dispoziție și fără să le fie impuse activitățile, copiii au ocazia să-și cerceteze propriile nevoi. ”Butonul” Autonomie, menționat mai devreme, le este activat pozitiv, astfel că se simt mai motivați să facă acele acțiuni pe care ei singuri le-au ales. Îi lăsăm copilului la dispoziție o oră să se gândească și să se răzgândească asupra materialului cu care să lucreze, până se oprește asupra a ceea ce îl interesează în acel moment. Dacă tot nu reușește să aleagă ceva anume, pedagogii intervin discret și îl ghidează prin sugestii și întrebări, astfel ca alegerea finală să fie tot a copilului, să nu simtă nici o clipă că i-a fost impusă.

Copiii se pot mișca liber în încăpere și pot alege, în funcție de nevoia din acel moment, cât de mult se dedică unei activități sau dacă vor să îi observe în liniște pe ceilalți colegi.

La grădinița Tesori am observat că aria preferată în activitatea de dimineață este cea dedicată vieții practice, urmată de cea despre științe. Este interesant cum, după ce au lucrat ceea ce și-au dorit în primă instanță, aleg conștient să continue cu ariile de limbaj și matematică.

Pentru pedagogi, observarea modului în care lucrează copiii sunt repere importante pentru a pregăti mediul de a doua zi. Vor construi un punct de interes pentru fiecare copil în funcție de curiozitatea pe care a manifestat-o, fie că este vorba de o carte, un set de jetoane, o informație sau culoarea coperții unei mape de lucru, reașezarea sau retragerea materialelor de pe raft. Toate aceste detalii sunt prețioase pentru că reprezintă modul copiilor de a spune adulților ce îi interesează, ce au nevoie să exploreze mai mult.

Alegere, concentrare, repetare sunt cuvintele cheie care caracterizează diminețile Tesori, prin prisma pedagogiei Montessori. În termeni neuroștiințifici, dacă ne gândim la modelul SCARF menționat la început, prin această abordare îi sunt ”apăsate” pozitiv toate cele 5 ”butoane”: statutul – prin respectul ce i se arată față de propriile nevoi și dorințe, siguranța – prin predictibilitatea activităților și a rutinei, autonomia – prin libertatea de a alege singur ce și cât timp face, familiaritatea – prin interacțiunea cu mediul cunoscut, dar și prin repetarea diferitelor acțiuni pe care le desfășoară (de exemplu să pună cuburile la loc în cutie și să reia așezarea lor după un anumit tipar), corectitudinea – prin faptul că nu îi sunt impuse acțiuni împotriva voinței, dar și când ceilalți colegi îl așteaptă să termine de lucrat cu un material înainte să îl preia.

Pe termen mediu, aceste dimineți în spiritul Montessori se vor traduce într-un școlar autodisciplinat, răbdător, atent la propriile nevoi, care va lucra motivat și conștient de alegerile sale, dar și autonom, cu încredere în sine și capabil să se organizeze singur. Va fi un elev care știe să observe și să învețe de la alții, dar și să ofere ajutor atunci când îi este cerut. Pe termen lung, va însemna un adult autonom, cu respect de sine și pentru ceilalți, atent la propriile nevoi și propriul ritm, dar și la modul în care funcționează ceilalți.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *